Divertis si democratia fara griji si bucurii

M-am intilnit dimineata cu un amic, nasul lui Florin Constantin de la Divertis. Ne-am amintit noi de baieti, cind erau la Iasi inainte de 1989 si faceau misto de comunisti si de Ceasca pe scena Casei Tineretului. Sala era plina, toti rideau, cu exceptia baietilor cu "ochi albastri". Era simplu sa-i deslusesti din multime, ori aveau un aer preocupat ori rideau minzeste. Eu eram la Teatrul studentesc Ludic pe vremea aceea, dadeam si noi reprezentatii, insa, desigur, nu in aceeasi nota cu Divertisul. Dar si piesele noastre aveau un iz de nemultumire. In timp ce discutam cu nasul lui Florin, acesta si-a amintit o replica a divertisilor de pe vremea aceea: "Orasul in care nimeni nu are griji si nici bucurii". Au trecut mai bine de 20 de ani de atunci si s-a modificat vorba. S-ar putea spune ca traim intr-un oras in care doar cetatenii au griji iar bucuriile vin doar de la cei apropiati. Citeam ieri un articol scris de Adrian Cioflanca in Cotidianul, referitor la tipul de democratie spre care ne indreptam si cred ca are multa dreptate. Adrian vorbeste de o democratie fragila in Romania care nu poate deveni decit "defecta" - de tip sud-american - sau nu va mai fi deloc. Pai la ce sa ne asteptam de la o tara cu o gramada de saracime, cu o "clasa mijlocie" care merge pe sirma pentru a nu cadea in groapa in care se zbat primii si cu o mina de bogatani care traiesc intr-o alta Romanie, plina de fite? Se uita saracii cu invidie la cei cu masini straine. Insa, oare citi dintre cei care si-au cumparat masini nu sunt datori vinduti la banci, traind in acelasi echilibru instabil ce caracterizeaza sistemul? Putini, cred eu. Am plecat de la Divertis si am ajuns tot la oile noastre si la ciobanii nostri politici care au grija sa le mulga si sa le tunda dar le tin flaminde si nespalate. Dar sa nu fim fatalisti si sa speram ca tot civilizatia europeana va veni sa faca ordine, asa cum a facut-o de-a lungul veacurilor, din pacate doar numai putin prin Ardeal.