Imediat dupa '89 romanii si-au adus aminte de Dumnezeu. Bisericile erau pline, soboarele de preoti erau peste tot, sfintind tot, de la institutii de stat pina la tonete deschise cu frenezie de intreprinzatorii vremii. Toti nomenclaturistii, securistii, colaboratorii, informatorii, rezidentii etc dadeau adevarate probe de umilinta si smerenie. Cele sfinte erau omniprezente.
Incet, incet, oamenii Bisericii s-au retras la ale lor, mirenii apucindu-se virtos de afaceri si politica. Dupa 20 de ani cele sfinte au devenit cvasidisparute din practica sociala romaneasca. Fostii dughenari au intrat in topuri de la 10 la 300, timizii politicieni - de fapt fostii membri de partid, securisti, informatori etc care si-au ingropat carnetele in spatele gradinii sau in boxele de sub blocuri - au devenit jucatori de tontoroi pe bugetul natiunii iar sfintii parinti isi vad de treburi, rar mai fiind invitati cu soborul. Toti au uitat de acele zile in care l-au redescoperit pe Dumnezeu. L-au reingropat incetu' cu incetu', alaturi de carnetul de partid, in spatele gradinii sau in boxa de la subsol. Doar poporul mai vorbeste cu El, seara, inainte de culcare. Cine e poporul? Oamenii de rind care nu au mai nimic sau cei care se roaga sa nu-i dea afara din serviciu, sa mai cistige vreo citiva lei cu care sa-si plateasca ratele la banca. Si intretinerea. Salarii de mizerie cum nu se mai gasesc nicaieri in Europa nou accesata.
Greu cu democratia asta sud-americana! Greu cu lupii si cu vulpile care si-au cam dat jos de ceva vreme blana de miel. Cei care au ramas crezind ca vor minca o piine din munca cinstita in Romania "capitalista" s-au inselat amarnic. Au mizat pe o carte proasta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu