marți, 3 iunie 2008
Ciolanul postelectoral
E deja un obicei bine împămîntenit ca o dată la patru ani fotoliile şefilor din instituţiile bugetare să fie zguduite. Paradoxal, votul ajunge şi în locuri unde teoretic ar trebui să fie profesionişti cărora să nu le pese de schimbările politice. Dar uite că le pasă. Majoritatea şefilor din instituţiile descentralizate, regii etc încep să se agite în perioadele electorale şi stau cu bagajele pregătite. Motivul este simplu. POsturile bine plătite de la buget reprezintă o piaţă aproape ca cea imobiliară. Se vînd şi se cumpără fără nici o restricţie, sunt oferite drept recompense sau cadouri pentru rudele mai sărace. Sunt convins că nici anul electoral nu va face excepţie de la această regulă despre care nici nu mai ne aducem aminte când a fost inventată şi implementată. Urmăream în presă "pregatirile" pentru acest proces de la Consiliul Judeţean. Deja dl Serbina face declaraţii aluzive la faptul că unii funcţionari, evident cei "mai puţin profesionişti" ar trebui să înceapă să-şi facă bocceluţele. "Se cam ştiu ei...", răzbate din tonul domnului Serbina. Aici se cere o întrebare: de ce Dumnezeu nu s-au ştiut timp de patru ani şi acum, deodată, după ce se schimbă şefii, se ştiu... Nu ştiu dacă mai trebuie să dau un răspuns. Îl ghicim cu toţii. Concluzia e cam sumbră. Dacă oamenii aceia sunt înlocuibili înseamnă că papă degeaba salariile bine garnisite în posturile pe care le ocupă. Există, deci, o bucată de organigramă, care ne costă pe noi, contribuabilii o avere, un osuleţ suculent pe care nişte băieţi deştepţi îl rod cu succes datorită acestui sistem. Asta înseamnă că s-a format o clasă de profitori, care se tot dezvoltă pe banii fraierilor care muncesc pe bune şi îi plătesc pe ei. Vă daţi seama ce amploare are această clientelă? Amatorilor le sugerez să facă o sumă a tuturor instituţiilor plătite de la buget şi să tragă concluziile. Se vor îngrozi! Cu toate astea, cui îi mai pasă...Ne-am obişnuit cu toţii să o luăm în freză, aşa că te mai pui pentru un ciolan ros de sute de mii de şmecheri in toata tara?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
din pacate, in calitate de candidat pierzator, nu- mi permit sa fac vreun comentariu; as sugera sa incepi calculul de la un procent de 20-25 % profesionisti eficienti ! multumesc pentru sprijin.
Iaşi, 5 iunie 2008
Scrisoare deschisă lui Dumitru Oprea
Nu aţi spus niciodată nimic despre activitatea Dumneavoastră de dinainte de 1990. În perioada în care intelectuali de marcă ai Iaşului erau persecutaţi în mod sistematic de agenţii regimului comunist, nu se ştie care era poziţia Dumneavoastră în cadrul regimului.
Cetăţenii au dreptul să ştie şi cu ce v-aţi ocupat înainte de 1990, inclusiv pe plan politic.
Aţi fost membru de partid sau al UTC? Aţi deţinut funcţii de conducere în UTC sau în PCR?
Într-un interviu din 31 august 2006, publicat în Ziarul de Iaşi, Viorel Barbu, rector al Universităţii Cuza între 1981 şi 1989, declara că existau schimburi academice cu o serie de universităţi printre care Universitatea din Nebraska, Omaha. Conform CV-ului Dumneavoastră postat pe portalul Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor, aţi făcut trei vizite în scop profesional în Nebraska între 1993 şi 1999. CV-ul postat pe site-ul Parlamentului European arată că în 1993 aţi primit titlul de cetăţean de onoare al Statului Nebraska, şi că în 2002 vi s-a acordat distincţia de Doctor Honoris Causa la Universitatea Nebraska din Omaha.
Aţi fost plecat din România înainte de 1990? Dacă da, unde, când, cum şi în ce scop? Mi se pare curios că aţi primit titlul de cetăţean de onoare al Statului Nebraska în anul în care aţi făcut prima vizită declarată acolo. Cu ce aţi contribuit la dezvoltarea Statului Nebraska într-un singur an încât aţi fost recompensat cu acest titlu?
Pretindeţi că sunteţi un om politic de dreapta, un liberal sau un democrat-liberal. Este opţiunea Dumneavoastră. Care a fost poziţia Dumneavoastră în cadrul regimului comunist de dinainte de 1990? Aţi fost persecutat pentru convingerile Dumneavoastră politice? Care au fost acelea? Niciodată nu aţi lămurit public aceste chestiuni.
Unde eraţi, domnule Oprea, atunci când tinerii României au scris ISTORIA?
Unde eraţi, domnule Oprea, atunci când studenţii din Iaşi au iniţiat pe 17 februarie 1987 o mişcare de protest împotriva condiţiilor de trai improprii? Ce aţi făcut atunci?
Unde eraţi, domnule Oprea, atunci când în decembrie 1989, pe străzile din Timişoara şi din Bucureşti, protestul social şi politic al miilor de tineri a fost întâmpinat cu forţa armelor de trupele loiale regimului Ceauşescu? Unde eraţi, domnule Oprea, când sute de tineri şi-au dat viaţa pentru triumful democraţiei şi pentru alungarea comunismului? Unde eraţi când comuniştii au provocat baia de sânge ce a îngrozit comunitatea internaţională? Ce aţi făcut atunci?
Unde eraţi, domnule Oprea, în timpul protestelor din Piaţa Universităţii din Bucureşti din 22 aprilie- 15 iunie 1990? Unde eraţi, domnule Oprea, atunci când Iliescu a asmuţit minerii împotriva protestatarilor care cereau demisia sa şi democratizarea rapidă a ţării? Unde eraţi, domnule Oprea, atunci când mii de tineri au fost agresaţi de minerii comandaţi de Miron Cozma? Unde eraţi, domnule Oprea, atunci când sediul PNL a fost distrus de mineri în stare de ebrietate şi conduşi de agenţii lui Iliescu?
Unde eraţi, domnule Oprea, în timpul celei mai mari greve studenţeşti din România, aceea din toamna lui 1995, pornită împotriva refuzului guvernului Văcăroiu de a amenda Legea Învăţământului? Să vă aduc aminte, domnule Oprea, că organizaţiile studenţeşti din ţară au reuşit să împună guvernului Văcăroiu modificarea Legii Învăţământului prin introducerea unor prevederi esenţiale pentru învăţământul superior de acum? Autonomia universitară şi reprezentarea studenţilor în structurile de conducere ale universităţilor sunt cele două mari câştiguri ale celei mai mari greve studenţeşti din România. Unde eraţi, domnule Oprea, când toate acestea se întâmplau cu ajutorul tinerilor?
Unde eraţi, domnule Oprea, când studenţii au scris ISTORIA? În 1987, în 1989, în 1990 şi în 1995? Cu ce aţi contribuit Dumneavoastră atunci la eforturile de decomunizare a României ce erau împiedicate prin violenţă şi prin asmuţirea populaţiei împotriva protestatarilor anti-comunişti de către neocomunişt? Aţi tăcut? V-aţi ascuns?
La sfârşitul lunii aprilie anul trecut, ambasadorul României în Austria, domnul profesor Andrei Hoişie, primea decizie de poliţie politică de la Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Dânsul depusese la Universitate o declaraţie pe proprie răspundere conform căreia nu a colaborat cu Securitatea. De ce nu l-aţi deferit justiţiei pe Andrei Hoişie pentru fals în acte publice? Sau spusese adevărul în declaraţie? Ce convenabil că verdictele date în baza legii CNSAS au fost declarate nule de drept de către Curtea Constituţională, nu? În felul acesta aţi fost eliberat de povara de a acţiona în interesul dreptăţii. Nu cumva chiar Sergiu Andon lăuda în paginile „Adevărului” civismul minerilor veniţi să planteze panseluţe în Piaţa Universităţii pe 13 iunie 1990? Bun, dar din aprilie 2007 până în ianuarie 2008 aţi avut atâta timp ca să-l aduceţi în faţa justiţiei pe Andrei Hoişie pentru fals în acte publice... De ce nu aţi făcut nimic în acest sens?
Există undeva cineva, o persoană, un grup de persoane sau o instituţie, care poate deţine informaţii compromiţătoare despre activitatea Dumneavoastră de dinainte de 1990, activitate care să fi încălcat drepturile omului? Sunteţi şantajabil, domnule Oprea? Vă are cineva la mână? Sunteţi marioneta grupurilor de interese ilegitime (sau, dacă tot este la modă termenul, a sistemului ticăloşit)? Dacă nu, de ce păstraţi o tăcere absolută privind activitatea Dumneavoastră de dinainte de 1990? Asumaţi-vă trecutul! Spuneţi ce aţi făcut din punct de vedere politic şi profesional înainte de 1990.
Pe 15 iunie 2008 se împlinesc 18 ani de la reprimarea sângeroasă a protestelor din Piaţa Universităţii. Arătaţi în mod public că nu aţi avut de-a face în niciun fel cu regimul comunist şi că trecutul Dumneavoastră de dinainte de 1990 este imaculat. Dacă tot vă prezentaţi ca o personalitate a viitorului şi a progresului, să ştim şi noi, alegătorii, acest lucru. Măcar cu atât ne sunteţi dator. Atât celor vii, cât şi celor plecaţi dintre noi pentru o lume mai cinstită, mai corectă, mai bună.
Un golan
VA multumesc dl PAul Sava pentru comentariu dar imi permit sa va atrag atentia ca nu are o mare legatura cu textul postat de mine.
Trimiteți un comentariu